HANES RADU
 
Spune despre el că este un tip dificil, dar apropiaţii ştiu că este unul dintre cei mai devotaţi şi fideli prieteni. Doar în câteva puncte nu-i place să negocieze: atunci când e vorba de seriozitatea şi de profesionalismul cu care lucrează şi când e în joc loialitatea amicilor săi.
Percuţia l-a fascinat de la trei ani, de când colegii de formaţie ai tatălui său, basist, l-au pus pe scăunel şi l-au învăţat primul ritm de tobe. La vârsta majoratului, după o lungă uitare, pasiunea a reizbucnit mai energic ca niciodată. Nu-şi permitea o sală de repetiţii, dar lua lecţii de tobe...fără tobe şi fără beţe, bătând ritmul cu palmele pe coapse, pe bordura din faţa terasei Portocala, din Reşiţa. După un periplu muzical prin Belgia, Luxemburg şi Germania, acum doi ani s-a stabilit la Bucureşti, pentru a se dedica muzicii şi familiei.
Are un băieţel de un an şi jumătate căruia i-a adus în dar un xilofon şi un premier de jucărie. Chiar dacă nu sună ca bateria tatălui, o Yamaha Maple Custom Absolute ce, montată, ar ocupa întreaga sufragerie a apartamentului, toba de plastic a lui Marco e suficient de gălăgioasă încât să dea trezirea în fiecare dimineaţă.
Hanes este unul dintre cei mai apreciaţi toboşari din România, fiind adeseori invitat să susţină demonstraţii live de virtuozitate, peste tot prin ţară. A ajuns la performanţa aceasta după 14 ani de cântat, din care mai mult de jumătate a studiat câte 7-8 ore pe zi.
A avut ocazia să cânte alături de Tibi Scobiola şi Damian Drăghici şi să-i cunoască pe Steve Lukather, Nathan East şi Gregg Bissonette, artişti ce i-au schimbat fundamental concepţia despre muzică.




